Despre mine

Cine este CoRus? Constantin Rusu - sunt un om ca oricare altul, înzestrat de bunul Dumnezeu cu puțin talent în această... minune spirituală... numită MUZICĂ. Harul mi l-a transmis mama - cea de la care am moștenit talentul muzical - tata fiind un adevărat afon într-ale muzicii... deși îi plăcea muzica... mai ales... la chef.

Ce-aș putea spune despre mine? Am 62 de ani, sunt inginer și lucrez în domeniul cercetării. Cu muzica am cochetat de mic copil, când plecam în vacanță la bunici - undeva în Moldova - și eram fascinat de lăutarii care cântau la balurile organizate în sat. Tata, văzând că sunt îndrăgostit de muzică, mi-a cumpărat un acordeon și a plătit un acordeonist de la un restaurant de cartier să mă inițieze... și uite așa am debutat pe tărâmul muzicii. După ce am învățat unul sau două cântece, cântate corect - clape și bași - am rămas propriul meu profesor. Prima compoziție am făcut-o prin clasa a VI-a când am compus un vals în partru părți și am reprezentat școala într-un concurs local. Răsplata a fost pe măsură: notă maximă și calificare. Am progresat an de an ajungând să copiez - la notă, cum se spune - pe iluștrii acordeoniști ai vremii.

În timpul liceului m-am înscris la Școala Populară de Artă unde am fost coleg cu Maria Dragomiroiu... dar nu am urmat o carieră în domeniul acesta (deși, din punct de vedere financiar poate era mai bine) pentru că m-am indrăgostit de... chitară. Era vremea Deep Purple, Led Zeppelin... cum să mai cânt la acordeon? Așa că m-am apucat de chitară și, având o experiență muzicală în spate, am învățat foarte repede să cânt. Așa au apărut, în timpul liceului, primele compoziții, iar cu câțiva prieteni de clasă am încercat și o primă formație... dar nu aveam instrumente... se bătea în butoaie - deși am văzut că astăzi este la mare modă - iar chitara mea era băgată printr-un radio în loc de amplificator... dar era frumos... ce vremuri!

De cântat cu adevărat am făcut-o în timpul facultății și apoi a stagiaturii, cântând prin mai toate cluburile din București și în multe spectacole prin țară, cu ocazia celebrei Cântări a României. Și cum timpul trece peste toți muritorii și fiecare urmăm un ciclu al vieții, a venit vremea să trec... la o altă iubire... m-am căsătorit... au apărut treptat și cei doi copii... și altele au fost prioritățile așa că... la cântat a trebuit să renunț treptat rămânând doar cu zdrăngănitul de acasă cu care îi mai deranjez pe ai mei.

Cu trecerea timpului și mai ales în ultimii 10-12 ani, odată cu avântul PC-urilor, a apărut posibilitatea să poți să-ți faci un mic studio de casă... așa că, evrika!... sosise momentul revenirii... Era și păcat să se piardă o gramadă de compoziții cum s-au pierdut multe, nefiind înregistrate la vremea respectivă pe un suport magnetic. Așa că m-am pus pe treabă... am scandalizat întreaga familie cu înregistrarile... care au durat câteva luni și așa a apărut primul album CoRus.

Constantin Rusu, alias CoRus